Pisica - o cale spre toxoplasmoza umana?

Intrucat toxoplasmoza este o zoonoza grava, prin impactul sau asupra sanatatii publice, in special asupra persoanelor cu boli ale sistemului imun (SIDA) si a femeilor gravide serologic negative (manifestata prin avorturi, mortinatalitate si malformatii congenitale), a aparut necesitea monitorizarii clinice, dar mai ales paraclinice a pisicilor prin:

  • examene serologice - detectarea anticorpilor anti-T. gondii,
  • examene coproparazitologice, metoda Willis - detectarea oochisturilor,
  • teste de biologie moleculara - identificarea ADN-ului genomic de T. gondii din fecale.

Toxoplasmoza este produsa de un parazit intracelular numit Toxoplasma gondii care nu are specificitate de organ sau tesut. Singurele gazde definitive cunoscute pana in prezent sunt felidele, al caror reprezentant este pisica.

Oochisturile eliminate de pisici prin fecale prezinta un rol important in epidemiologia toxoplasmozei deoarece parazitul nu a fost identificat in zonele in care pisicile nu exista. Eliminarea oochisturilor variaza in functie de stilul de viata al pisicilor (cu sau fara acces in mediul exterior), de varsta, de prevalenţa T. gondii la gazdele intermediare (rozatoare, pasari) din arealul acestora precum si in functie de modul de contaminare al pisicilor (cu bradizoiti sau oochisturi/tachizoiti). chisti-cu-bradizoiti

Pisicile cu varsta de pana la 1 an produc cel mai mare numar de oochisturi, deoarece, in general, se infecteaza la scurt timp dupa intarcare, cand incep sa vaneze. Masculii, mai teritoriali si mai inclinati la vanatoare decat femelele, sunt cei mai expusi. Majoritatea pisicilor care au excretat oochisturi, dezvolta imunitate si nu vor mai elimina oochisturi in cazul recontaminarilor. Pisicile produc anticorpi in mai putin de trei saptamani dupa consumul de chisturi, ceea ce le asigura o buna protectie. Totusi, studii recente arata ca imunitatea nu persista toata viata pisicilor. Reeliminarea oochisturilor poate avea loc la pisici, care au fost reexpuse infectiei cu T. gondii, aproximativ dupa 6 ani de la prima infectie.

Experimental, reeliminarea oochisturilor se poate produce in cazul suprainfectiei cu alte coccidii, ca de exemplu Isospora species, de asemenea in caz de imunosupresie, ca de expemplu dupa administrarea unor doze mari de corticosteroizi.

Perioada scurta de eliminare a oochisturilor, aproximativ 2-3 saptamani din viata unei pisici si raritatea reinfectiilor, face ca examenul coproparazitologic sa nu fie o tehnica fiabila de depistare a toxoplasmozei la feline. Acest lucru explica prevalenta scazuta (mai putin de 1%) a oochisturilor de T. gondii detectate din fecale. Alt dezavantaj al examenului coproparazitologic ar fi faptul ca oochistul de T. gondii nu poate fi diferentiat de alte oochisturi de coccidii asemanatoare din punct de vedere morfologic (Hammondia hammondi, Hammondia heydorni, Neospora caninum si Besnoitia), de aceea se recomanda alte metode paraclinice de detectare a coproeliminarilor de oochisturi, cum ar fi testele de biologie moleculara (PCR).

In tara noastra studiile privind coproeliminarile de oochisturi de T. gondii au relevat prevalente de 0,3%, valori asemanatoare inregistrandu-se si in Olanda (0,33%). Prevalenta eliminarilor de oochisturi in lume se situeaza intre 0,13%, in Germania si 23,2%, in Costa Rica

Testele de serodiagnostic care se bazeaza pe detectia anticorpilor IgM, pot sa detecteze infectia timpurie la 1-2 saptamani dupa expunere. Nivelurile de IgM T. gondii specifice ajung la valoare maxima in 3 pana la 6 saptamani si devin negative in 12 saptamani. Anticorpii IgG se formeaza numai dupa 2 saptamani de la infectie si pot sa stagneze la niveluri crescute timp de mai multi ani. Pentru a diagnostica toxoplasmoza activa la pisica folosind teste care se bazeaza pe detectia de IgG este necesara identificarea a 4 valori crescande al titrului intr-un interval de 2-3 saptamani. Utilizarea unui test de detectare timpurie, impreuna cu un test de detectie al IgG poate sa indice informatii valoroase despre cinetica infectiei cu T. gondii.

In ceea ce priveste examenul serologic prevalenta inregistreaza valori cu mult mai crescute. Astfel prevalenta anticorpilor IgG anti-T. gondii la pisici in Romania variaza intre 29,4% (la categoria de varsta 0-6 luni) si 69,1% (la categoria de varsta 2-10 ani). In lume prevalenta inregistrata la pisicile cu proprietar este intre 8,7% (Japonia) şi 89,3% (Armenia). La pisicile fara proprietar, prevalenta este asemanatoare, variind intre 18,6% (Franta) si 90% (Iran). Folosirea tehnicii PCR combinata cu tehnicile obisnuite de testare a anticorpilor poate fi de folos in diagnosticarea antemortem a cazurilor de toxoplasmoza la pisica.

Prezenta unei pisici in apropierea persoanelor cu risc, nu trebuie sa duca la indepartarea acesteia, deoarece respectarea masurilor de igiena, evitarea contactului cu fecalele de pisica, curatirea litierei zilnic (pentru a evita sporularea oochisturilor), sunt masuri suficiente pentru a evita contaminarea cu T. gondii. Depistarea serologica a anticorpilor anti-T. gondii la o pisica, inseamna, in general, ca perioada de coproeliminare s-a incheiat.

Majoritatea pisicilor care au nivele detectabile de IgG la T. gondii sunt probabil imune si astfel nu vor depune oochisturi in viitorul apropiat. O pisica serologic pozitiva prezinta, cu atat mai putin, un risc de contaminare pentru crescatorii acesteia. Cresterea pisicilor in casa, fara a avea acces in mediul exterior, controlul pisicilor fara stapan, precum si hranirea acestora doar cu hrana comerciala sau cu carne in prealabil congelata sau suficient preparata termic, contribuie la scaderea prevalentei infectiei cu T. gondii in randul populatie de pisici.

Medic Veterinar - Anamaria Iovu