Noutati din imunologie Leishmune®, vaccinul eficient în tratarea leishmaniozei viscerale canine în functie de tratamentul imunologic administrat

Leishmanioza este boala produsa de parazitii protozoarelor genului Leishmania chagasi şi Leishmania infatum, care totodata sunt si agentii infectiosi ai bolii Kala-azar in America, Asia si chiar în Europa, cazurile inregistrandu-se prin coinfectarea intre oameni. Boala este transmisa prin flebotomi indeosebi de la caini si rozatoare.

Exista urmatoarele forme ale bolii şi anume: Leishmanioza viscerala antroponoza (boala Kala-Azar)zooantroponoza (leishmanioza viscerala din zona mediteraneana) si leishmanioza cutanata (antroponoza, zooantroponoza).

Parazitul se situeaza intracutanat la cainii domestici şi salbatici, care se transmite la om apoi prin muscatura tantarilor genului Phlebotomus, Sergentomyia, Lutzomya, Brumptomyia sau Warileya, numit de americani „musca de nisip”.

Leishmanioza este o boala exotica avand o proportie ridicata mai ales în Brazilia dar aceasta afectiune se poate raspandi si peste granite prin intermediul turismului. Cainii seropozitivi pot fi subiectii transmiterii parazitului catre om, acest fenomen avand posibilitatea de eradicare prin eutanasierea cainilor sau prin tratarea corespunzatoare a lor, acest din urma lucru fiind mai costisitor. Fenomenul de eutanasiere este pus in practica in tarile precum China si Brazilia, dar la nivelul Europei aceasta este mai putin acceptata.

Totodata monitorizarea cainilor seropozitivi este costisitoare acestia fiind asimptomatici astfel ca administrarea unui tratament şi a unui insecticid destinat în scopuri medicale, ar putea feri cele doua categorii si anume cainele si omul.

Leishmania in stadiul aflagelat are o forma ovala cu o lungime de 3-5 microni si latimea de 1-3 microni, iar cea flagelata de 10-20x 4-10 microni.

Promastigota parazitara, fiind inoculata in organismul uman este fagocitata de celulele macrofage, unde se transforma in amastigota si se multiplica. In locul inocularii parazitului se dezvolta o afectiune primara, pe unde leishmaniile pot patrunde in ganglionii limfatici regionali. Din ei parazitii se disemineaza in splina, maduva osoasa, ficat şi alte organe, provocand maladia propriu-zisa.

Perioada de incubatie variaza de la 20 de zile pana la 3-5 luni, uneori mai mult de un an in functie de starea imunitatii.

In locul patrunderii leishmaniilor, mai frecvent la copii , apare afectul primar sub forma de papula cu posibilitatea pielii de a se descuama. Leishmaniomele se localizeaza adesea în zonele pielii pe care sunt prezente plagi deschise sau nevindecate complet, incubarea fiind îndelungata intre doua si patru luni, avand loc aparitia ulceratiilor care incep sa se cicatrizeze abia intre 6-7 luni.

Semnele clinice prezente la caine sunt: Leishmania

  • pierderea în greutate
  • edeme
  • alopecie
  • onicogrifoza
  • leziuni ale pielii
  • anemie
  • limfodenopatie localizata sau generalizata
  • leziuni oculare sau perioculare
  • epistaxis
  • icter
  • casexie
  • tuse
  • diaree
  • splenomegalie
  • cataracta secretie nazala purulenta, urmate de moartea animalului datorate leshmaniozei viscerale

Leishmanioza viscerala este o maladie transmisibila, care se caracterizeaza printr-o evolutie preponderent cronica cu o febra oscilanta 39°C-40°C, trombocitopenie si dezvoltarea casexiei se mai poate observa o marire considerabila a splinei, ficatului şi a ganglionilor limfatici periferici, mezenterali şi peribronhiali, parazitii patrund in citoplasma celulelor sistemului reticuloendotelial la nivelul caruia se inmultesc, urmand sa patrunda si in alte celule care invadeaza organismul, acest mecanism este asemanator atat la animale cat si la om.

La caini boala poate evolua si fara semne clinice serioase, cam 10% dintre caini fiind rezistenti , acestia avand un raspuns imunitar puternic in cazul limfocitelor T1.

Prezenta parazitului se poate realiza printr-o serie de metode imunologice precum metoda ELISA.

Prezenta amastigotelor, de asemenea se poate observa prin tehnici de microscopie prin coloratie Giemsa pe sectiuni efectuate la nivelul limfonodulilor rezultati din biopsie.

Vaccinul eficient in tratrea leishmaniozei viscerale canine este Leishmune® (Fort Dodge Animal Health, Campinas, SP, Brazil), totodata acesta avand licenta de punere pe piata ce poate proteja cainii in procent de 92%-95% sprijinind raspunsul intradermal la antigenul parazitului Leishmania sp.

Cele doua tipuri de tratamente imunologice sunt realizate prin imunoterapie, data numai de vaccinul Leishmune® imbunatatit cu o cantitate de saponine (QS21 si o aldehida ce contine saponine contra fenomenului de acilare -dezacilare de Quillaja saponaria fiind principalul adjuvant al vaccinului Leishmune®, saponina QS21 prezinta o fractiune hidrofoba acilata ce este implicata in limfoproliferarea si stimularea raspunsului citotoxicitatii limfocitelor T, ce dau si raspunsul puternic imun la caini ce nu-si manifesta afectiunea si care poate fi pierduta prin acest procedeu in solutie apoasa sau mediul usor alcalin) si prin imunochemoterapie, la care se mai adauga o serie de substante chimice precum, o combinatie de amfotericin B şi allopurinol.

Alte tratamente posibile pentru aceasta afectiune sunt date de: lomidina, antimoniat, antibiogluconat de meglumina, acestea fiind indicate pentru stoparea efectului de inmultire a leishmaniilor si in realizarea posibilitatii de fagocitare a parazitilor de catre leucocite, sarurile de antimoniu (intravenos), stibogluconatul de sodiu (pentostan, substibosan, glucantomine, sibanoase) administrate intramuscular sau intravenos.

Studiul a incercat evaluarea eficientei celor doua tipuri de tratamente prin imunoterapie şi imunochemoterapie şi a demonstrat faptul ca imunochemoterapia ar fi mai eficienta, datorita faptului ca dupa trei luni de la vaccinare cainii si-au imbunatatit profilul imunologic atat prin imunoterapie cat si prin imunochemoterapie, aceasta din urma asigurandu-le viabilitatea prin administrarea unor substante aditionale precum amfotericinB, allopurinol, etc.

Cu toate acestea chemeoterapia cu aminozide, allopurinol, amfotericin B, substante fungice precum: Fluconazol pe langa administrarea vaccinului Leishmune® induce imbunatatirea semnalelor clinice dar tratarea parazitologica este dificila datorita faptului ca ADN-ul acestuia persista adesea. Simplul tratament dat numai de chemoterapie cu amfotericin B, antibiogluconat de meglumina, etc, nu sunt indicate datorita faptului ca acest timp de tratament nu asigura protectia totala a cainilor, raspunsul imunitar al acestora fiind diferit, fiind vulnerabili.

Cainii seropozitivi cu leishmanioza viscerala prezinta un raspuns pozitiv la reactia de polimerizare in lant (PCR) al ADN-ului, astfel ca s-au luat in calcul modul cum acest fenomen poate avea un rezultat negativ prin cele doua tipuri de tratamente imunologice si anume prin imunoterapie şi imunochemoterapie.

Asadar, o diferenta intre cele doua tratamente s-a constatat prin luna a VIII-a, inregistrandu-se o descrestere proportionala a cainilor cu PCR-pozitiv astfel: de la 85% în luna a III-a la 20% în luna a VIII-a, la grupul tratat prin imunochemoterapie, iar la grupul tratat prin imunoterapie, valorile au ramas aproape neschimbate. Asadar si în acest caz imunochemoterapia si-a dovedit eficienta ducand la obtinerea unui PCR-negativ.

Privind raspunsul imunologic la cele doua tipuri de tratamente al raselor diferite de caini se observa faptul ca administrarea vaccinului Leishmune® impreuna cu chemoterapia, ar fi mai eficienta.

Tabelul statistic la diferite rase canine, susceptibile de leishmanioza viscerala canina ce au fost supusi celor doua tipuri de tratamente.

Grupul tratat IT

Nr. câinilor

Grupul tratat ICT

Nr. câinilor

Shepherd German

1

Shepherd German

1

Doberman

1

Doberman

1

Boxer

4

Boxer

3

Schnautzer

1

Cocker Spaniel

1

Shepherd Australian

2

Rottweilers

4

Pit Bull

2

Pit Bull

1

Poodle

2

Poodle

4

Labrador

4

Labrador

2

Pinscher

1

Pinscher

2

Daschhund

1

Daschund

4

Lhasa Apso

1

Fox Paulistinha

3

Bassethound

1

Dog argentinian

1

Mongrel

10

Mongrel

8

Total

31

 

35

Din tabelul statistic se observa faptul ca imunochemoterapia a dat rezultate mai bune decat simpla imunoterapie, insa exista rase de caini care dau raspuns foarte bun numai prin imunoterapie precum: Boxer, Labrador, Mongrel şi numai, prin imunochemoterapie rase precum: Rottweiler, Poodle, Daschund, Fox Paulistinha.

In Brazilia, Cocker Spaniol si Boxer sunt rasele cele mai susceptibile la leishmanioza viscerala canina . Factorul de risc genetic este dat si la rasele precum: Schnautzer, Doberman Pinscher, Rottweiler, Shepherd german, Huski Siberian si Boxeri.

Datorita faptului ca la substantele terapeutice in timp parazitul dobandeste rezistenta este de inteles faptul ca eliminarea flebotomilor cu ajutorul insecticidelor este mai degraba un lucru de dorit, aceasta stand in puterea autoritatilor directiei de sanatate publica, de asemenea fiecare individ in sezonul cald se poate proteja sub o plasa contra insectelor tratata adecvat pentru protectie sau se pot folosi substante speciale contra insectelor ce sa acopere pielea in caz de expunere la soare.

Masterand Medicina Veterinara - Lavinia Hriscu