Hantavirusurile si febra hemoragica

Febrele hemoragice virale sunt caracterizate prin febra, voma, dureri abdominale, hemoragii si soc hemoragic. Agentii infectiosi implicati in aparitia lor pot fi: Filovirusurile (Ebola si Marburg), Arenavirusurile (virusul febrei Lassa), virusurile din familia Bunyaviridae.(1) Dintre Bunyaviridae, virusurile din genul Hantaan ocupa un loc deosebit, fiind responsabile atat de producerea febrei hemoragice cu sindrom renal (FHSR), cat si a sindromului pulmonar cu Hantavirus.

FHSR este o zoonoza grava, ce afecteaza oamenii si rozatoarele salbatice, constituind o problema importanta de sanatate publica.(2)

Caracteristicile Hantavirusurilor 

Hantavirusurile sunt un grup de virusuri inrudite, clasificate in genul Hantaan al familiei Bunyaviridae, avand caracteristici structurale si biochimice commune. Au  diametrul de 90-120 nm, contin trei nucleocapside si genom ARN monocatenar trisegmentat cu polaritate negativa. Au fost identificate  aproximativ 30 de genotipuri distincte, mentinute in populatia de rozatoare sub forma unor amestecuri greu de diferentiat. Genul Hantaan cuprinde patru variante de virus: Hantaan, Puumala, Dobrava si Seoul.(4)

Hantavirusurile pot fi distruse de dezinfectantele commune, caldura si razele ultravilotele.

Genul Hantaan este singurul membru al familiei Bunyaviridae care nu se transmite cu ajutorul artropodelor, ci prin intermediul rozatoarelor, rezervorul natural al virusului.

Transmitere

Omul se infecteaza pe cale aerogena, prin inhalarea aerosolilor incarcati cu particule virale provenind din saliva si dejectiile rozatoarelor, prin inocularea de urina sau alte produse biologice de la animalele infectate prin intermediul leziunilor tegumentare sau mucoaselor, sau incidental prin muscatura. Transmiterea se poate realiza si interuman, dar extrem de rar.(3)

Epidemiologie

Aparitia FHSR depinde de densitatea rozatoarelor si de activitatile care pot expune oamenii la contactul cu materialele contaminante provenite de la acestea, fiind mai freventa in zonele rurale, la fermieri, lucratori agricoli şi silvici, dar si la personalul de laborator. Epidemiologia hantavirozelor este influentata de factori ecologici, fiecare varianta de virus fiind endemica pentru o anumita specie de rozatoare:(5)

  • Apodemus agrarius este gazda virusului Hantaan, raspandit in Asia
  • Apodemus flavicollis reprezinta rezervorul natural pentru varianta Dobrava, ce predomina in sud-estul Europei (inclusiv in Romania)
  • soarecii de apa Clethrionomys glareolus din zonele umede din Finlanda, Scandinavia si tarile Baltice intretin virusul Puumala
  • sobolanii Rattus rattus si Rattus norvegicus sunt responsabili de raspandirea virusului Seoul pretutindeni in lume

Manifestari clinice

La rozatoare virusul nu determina nici un fel de semn clinic, dar infectia lor, desi inaparenta, este persistenta .

La om simptomele FHSR apar de obicei după o perioadă de incubatie de 2-3 saptamani. Debutul este brusc cu cefalee, mialgii, febra, frisoane, dureri lombare si abdominale, voma. Pot fi prezente si hemoragii sub forma de purpura pe fata, gat si piept. Analizele de laborator evidentiaza trombocitopenie, leucocitoza, hemoconcentratie. Dupa cateva zile apar oliguria, hemoragiile gastrointestinale, urinare sau ale sistemului nervos central, cazurile grave ajungand la deces prin soc hemoragic sau edem pulmonar acut. In sange se evidentiaza niveluri crescute ale ureei si creatininei, precum si acidoza.

Severitatea bolii depinde de virusul implicat, Hantaan si Dobrava implicand simptome mult mai severe decat Seoul si Puumala. Recuperarea completa, atunci cand este posibila, poate necesita chiar si cateva luni.(3)

Diagnostic

Diagnosticul FHSR se face pe baza datelor clinice si epidemiologice si este confirmat prin teste de laborator. Izolarea virusului este dificila, dar posibila in culturi celulare si prin inoculare intracerebrală la soareci si sobolani sugari.

 Identificarea virusului a fost realizata prin teste serologice si moleculare. Anticorpii hantavirus specifici se pot evidentia prin teste imunoenzimatice (ELISA), iar antigenul viral a fost decelat prin metode imunohistochimice in tesuturile prelevale postmortem sau prin biopsie de la pacientii cu forme grave de FHSR. Pentru decelarea ARN-ului viral in lichidele biologice si in tesuturi, in laboratoarele specializate se foloseste reactia de polimerizare in lant-revers-transcriptază (RT-PCR).(2)

Tratament si prognostic

Nu exista tratament etiologic pentru FHSR. Tratamentul este unul suportiv, bazat pe echilibrare hidroelectrolitica si tratarea prompta si adecvata a infectiilor secundare. Se pare ca administrarea de ribavirin intravenos duce la scaderea mortalitatii asociate FHSR.

Diagnosticul de FHSR implica un prognostic sever. In functie de virusul implicat, mortalitatea variaza intre 1-15%: 5-15% pentru Hantaan si mai mica de 1% cazul variantei Puumala, conform Centers for Disease Control and Prevention (CDC).(3)

Profilaxie

Masurile de prevenire a infectiilor cu hantavirusuri includ in primul rand combaterea rozatoarelor prin eliminare surselor de hrana si actiuni de deratizare. Imunoprofilaxia oamenilor este posibila cu ajutorul unui vaccin inactivat, deocamdata aplicat numai in Asia.(2)

Implicarea rozatoarelor salbatice  în transmiterea FHSR are o importantă deosebita prentru medicii veterinari.

Referinte:

Medic rezident medicina de laborator  -  Dr. Adelina Barbu